Azi a fost proba “interviu” a concursului de la Teatrul Municipal Bacovia. Prima a intrat Eliza Noemi Judeu, al doilea a intrat prietenul Radu Bogdan Ghelu. Deşi se vedea clar că are emoţii, Eliza s-a prezentat  simplu şi elegant, ca şi cum şi-ar fi pus sufletul pe tavă.  Fără ieşiri emfatice, fără pauze lungi în vorbire, adică fără acele greşeli pe care le face ea, ca om, când vrea să pară interesantă.  Aici, mărturisesc, m-a surprins. Punct pentru ea! 

Pe planeta Marte, când marţienii intenţionează să aranjeze un concurs, rezolvă totul cu  oralul! Mai exact, dacă ar fi, să zicem, vorba de un concurs cu probă scrisă şi probă orală, la proba scrisă se vor da notele pe bune, iar la oral se vor da nişte note în aşa fel încât să iasă fix cine trebuie. Pentru că „Verba volant, scripta manent”.

Mă gândesc că, dacă am fi pe planeta Marte, şi acolo ar exista un Radu Ghelu şi o Eliza Judeu, desigur fără nicio legătură cu cei de pe Pământ, şi dacă comisia ar avea vreun interes să câştige Eliza Judeu, atunci varianta de mai sus ar fi cea mai la îndemână. Pe planeta Marte, comisia marţiană i-ar da lui Ghelu de pe Marte notă mai mare la scris şi vor regla rezultatul din nota la interviu.

Pentru că mâine e marţi, eu mai că aş paria că pe planeta Marte Radu Bogdan Ghelu a pierdut deja. 

P.S. Eliza Noemi Judeu (amintită în titlu) nu este cunoscuta actriţă de la Teatrul Municipal "Bacovia" ci este un personaj imaginar de pe planeta Marte. Pentru că doar pe planeta Marte există un teatru numit "George Bacovia" Iar anunţul din site-ul primăriei probabil că tot la planeta Marte se referă: http://www.primariabacau.ro/fisiere/subpagini_fisiere/rezultat.pdf 

Facem petiții și ne dăm cu fundul de pământ ca niște copii isterici cărora li s-a luat finanțarea la jucării, când, de fapt, răspunsul e clar pentru toată lumea și e cunoscut de aproape un an de zile.
NIMENI NU E ÎMPOTRIVA FESTIVALULUI!

Toți băcăuanii își doresc festivalul de teatru, fie că se va numi Theaterstock, fie că se va numi altfel. (Se pare că doamna Sigartău are ceva pretenții pecuniare față de folosirea numelui)

Problema nu e că n-ar vrea cineva să se facă festivalul, problema e că unii își pun întrebări serioase față de modul de cheltuire al banilor. Atât!

 

Redaţi-ne Gala STAR!

Gala Star e un brand construit cu greu în ultimii zece ani! Doamna Sigartău a schimbat numele festivalului, ştergând cu buretele zece ani de branding consistent. Zece ani de muncă! Doar regii din vechime mai făceau aşa ceva, când voiau să şteargă din minţile supuşilor amintirea predecesorilor lor.
Redenumirea Galei Star a fost un lucru odios ce îmi aminteşte de ceea ce au făcut comuniştii, când au rebotezat Braşovul în Oraşul Stalin sau Oneştiul în Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Dar, trecând peste aceste aspecte, să rămânem în zona marketingului. Se rosteşte mult mai uşor "Gala Star" decât o denumire de genul "Festivalul Naţional al Recitalurilor ...". 
"Gala STAR" e o memă care, ca orice memă, s-a fixat! Şi, decât să fie distrusă, mai bine să fie dusă din zona de brand în cea de metabrand. 

Cred ca cea mai buna solutie e sa existe un festival cadru intitulat "Gala Star" în interiorul căruia sa fiinţeze (ca secţiuni) Gala Internaţională de Recital Dramatic "Valentin Silvestru" (ediţia XX şi cât o fi), alături de Concursul de Dramaturgie - Monodramă "Valentin Nicolau" ediţia a III-a, alături de Concursul de fotografie de spectacol "FotoStar" şi alte viitoare secţiuni. 
Astfel, numele înaintaşilor ar fi onorat, istoria ar fi apreciată şi în acelaşi timp, brand-ul ar fi consolidat.

Vă rog, vă implor pe voi cei din conducerea Teatrului Municipal Bacovia, redaţi festivalului numele său firesc. Daţi-ne înapoi "Gala STAR"!

Sau, măcar scoateţi stelele de pe trotuar, că dacă tot aţi schimbat numele festivalului, după cum bine observa cineva, stelele nu-şi mai au rostul! 

Despre oameni frumoși

   Să nu ne lăsăm amăgiți de cotidian, ”oamenii frumoși” chiar există! Oamenilor frumoși la suflet chiar le pasă de cultură și de lumea pe care o vor lăsa urmașilor lor. Oamenii frumoși la suflet învață meserii, fac performanță, câștigă bani din munca lor și din acei bani fac și lucruri minunate pentru comunitatea în care s-au născut și pentru societate în general.

Noi i-am ucis!

Se tot vorbeşte despre nenorocirea de la #Colectiv. Despre cine e vinovat.

Noi suntem vinovati! Noi! Si eu, si tu si ma-ta! Cu totii!
Stii ca la supermarketul X iesirea de incendiu e incuiata? Stii, dar nu zici nimic, sa nu-ti pierzi locul de munca! 
Stii ca in sala de teatru Y a treia iesire de siguranta e mereu incuiata? Stii, dar nu zici nimic pentru ca daca zici nu mai primesti invitatii moca!
Stii ca "personalitatea Z" e cel mai mare fabricant de diplome de doctorat din Bacau? Stii, dar nu zici nimic ca ti-a promis ca te prinde si pe tine la un proiect cu finantare mare!
Stii ca in spitalul Q achizitiile se fac incorect? Stii, dar nu zici nimic fiindca stii asta de la unchiul tau care tocmai le-a vandut niste lenjerii la un pret de trei ori mai mare!

Noi le-am dat foc alora din #Colectiv. Artificierii, Piedone, Oprea... nu sunt decat instrumente ale complicitatii noastre! 
Noi am ucis! Si nici macar nu ne asumam asta!
Noi i-am ucis pe aia din #colectiv cum i-am ucis si pe aia de la Canal, cum i-am ucis si pe romi, deportandu-i, cum i-am ucis si pe evrei, bagandu-i in vagoanele alea nenorocite! 
Indiferenta si complicitatea ucid! Romania a ucis, iar noi suntem Romania!

Sistemul contraataca!

Oameni noi in politica nu inseamna neaparat oameni onesti! In final, vechi sau noi, politicienii sunt asemenea poporului care i-a ales. Iar poporul asta, vorba unui arhitect, a construit o tara in care "pana si peisajul te fura". [...]  Aici intervine rolul sanitar al binomului, care va face in PNL-ul si in PSD-ul din teritoriu curatenia necesara, astfel incat,  oameni tineri, ai nimanui, nemanjiti si neimplicati politic pana acum, sa ajunga in functii in teritoriu. [...]  Desigur, vor fi preferati oameni tineri veniti din paturile de jos, din familii sarace, pentru ca sistemul sa-i poata adopta si corupe in urmatorii ani. Sistemul doar se retrage, ca Dracula in cavou, pentru a renaste mai tanar si mai puternic, fiind hranit exact cu sangele oamenilor tineri si inocenti carora le va permite sa acceada la functii in urmatorul an!

 

Regele Mincinosilor

Pe la ora 20.00, Mirela a iesit cu Dragos si ne-am intalnit in Piata Tricolorului. Avand inca in amintire spectacolele de strada de la Theaterstock, Dragos, destul de dezamagit, ne-a spus: "Nu-mi place spectacolul ăsta!" 
Ce să-i spun copilului? Cum să-i explic că nici mie nu mi-a plăcut? Cum să-l învăț să nu fie spectator, când eu însumi n-am făcut altceva în ultimii 20 de ani? 
Am încercat să-i spun că e un spectacol special în care fiecare dintre noi trebuie să învețe să spună ce vrea. Parcă luminat, copilul mi-a zis: ”Eu vreau să-l văd pe Regele Mincinoșilor!” (E o piesă de teatru unde Dragoș trebuia să ajungă, dar n-a mai fost pentru că, fiind doliu național, piesa nu s-a jucat)
Când a auzit ce mi-a zis copilul, cineva din spate a râs. N-am mai spus nimic. Copilul cumva mi-a deschis mintea. Regele Mincinoșilor trebuie sfidat!
Dacă și mâine e miting, nu stați acasă! Veniți în stradă! Veniți să-l privim în ochi pe Regele Mincinoșilor - oricine ar fi el și ori unde se va fi ascuns ori se va fi cocoțat!

Ipocrizia din arta

Mă gândeam zilele astea că ipocrizia specific românească nu putea să nu se manifeste și-n artă. Observasem de mult că actorii mai în vârstă, din generația lui Arșinel, să zicem, au, nu  dispreț, ci o ură adâncă, din viscere, pentru actorii care fac stand-up comedy. Are ura drept cauză succesul comedianților? Nu, pentru că ”generația Arșinel” a avut și ea succesul ei, iar notorietatea ”arșineilor” e încă mai mare. [...] Pe vremea arșineilor, duplicitarismul era maxim! Ca să poată suge în continuare din țâța hrănitoare a partidului, și (în același timp) să poată  pretinde, vezi Doamne, că ei disprețuiesc grobianismul comunist, arșineii au inventat ”șopârla”. Șopârla era (chipurile) un fel de glumă subtilă, de apropo la abuzurile comuniștilor, apropo strecurat în textele care, pe față, lăudau orânduirea. 

Ajută-i să meargă la şcoală!

În viaţa noastră de zi cu zi dăm bani. Dăm bani călugărului ca să-şi clădească o nouă biserică; dăm bani şcolii să-şi mai cumpere nişte perdele; dăm bani artistului X să mai sculpteze o chestie pe care n-o înţelegem, dar e mai bine să pari snob decât incult; dăm bani poetului Y să-şi mai scoată o carte pe hârtie în epoca Internetului. Primim scrisori, telefoane, email-uri şi, în final, dăm bani!

Lor, însă, celor 33 de copii din Bahna, n-o să le dăm niciodată bani [...] 

Pagini