Angajament la sfâșitul anului 2017

Anul trecut, pe 1 februarie (parcă), atunci când guvernul a adoptat OUG13 „noaptea, ca hoții”, am fost unul dintre cei până în 150 de oameni care au ieșit noaptea la protest. După aceea au ieșit cu miile. Oamenii și-au spus păsul, era normal.

La aproape un an după aceea, revin în discuție teme gen: „limita de 200.000 de euro la abuzul în serviciu” etc. 
Unii zic că nu e ok să existe un prag pentru furt. Eu mă întreb: „Câți dintre cei din stradă descarcă filme, muzică și software de pe torrente?”.

Există limite acceptabile ale furtului? Protestăm doar când ne fură alții? Protestăm doar când furtul depășește un anumit nivel? Să fie nivelul 200 de euro sau 200.000 de euro?
Câți dintre cei care fură 200 de euro o fac pentru că vor să fure și câți o fac doar pentru că cei care fură 200.000, mențin acest sistem păcătos?

După Anul Nou vor fi proteste. Indiferent de proteste, PSD-ul își va impune agenda și va schimba legile. De schimbare însă va profita USR-ul și cei care vor câștiga după 2020. PNL-ul stă mâlc încercând să împuște doi iepuri, să treacă și legile PSD-ului și să profite de ele după 2020, când speră să călărească nemulțumirea ca în 2004.

Președintele Iohannis va lua încă un mandat, se pare că ăsta îi este singurul interes. În 2018 e Centenarul iar în 2019 avem președinția unei Uniunii Europene din ce în ce mai confuze.

Între timp, școala românească livrează aceleași cunoștințe și abilități care nu le folosesc absolvenților mai la nimic, iar angajatorii încă se amăgesc că nu e treaba lor să facă formare profesională. Noroc că urmează să se dezumfle China în următorii ani. Mare noroc!

Iar, în final, cu toate descoperirile științifice, omenirea încă n-a inventat maioneza care să te ajute să slăbești.

În toată confuzia asta care parcă prinde a mă încercui, angajamentul meu pentru anul care vine e să mă concentrez mai mult pe activitățile concrete care fac diferența. Să mă concentrez mai mult pe proiecte concrete cu rezultate concrete și mai puțin pe problemele generale ale României sau ale omenirii. 
La urma urmei, Ghilgameș, după ce șarpele i-a mâncat floarea nemuririi, n-a mai avut altceva de făcut decât să se întoarcă acasă și să-și întărească zidurile cetății.

Hai, la mulți ani!

Adaugă comentariu nou