Depresia si sucul de fructe. Sau invers!

Progresul tehnic e minunat! El ne-a adus apa calda direct in casa, el ne-a scapat de chinul lumanarilor de seu si tot el ne-a adus televiziunea si Internetul. 
In bucatarie insa, progresul tehnic e o sursa continua de draci, gen: "N-ai spalat bine mixerul, daca nu vrei sa-l speli cum trebuie, freaca-ti ouale cu furculita! (Ai vrea tu!)"

Cel mai mare dusman al omului care trece doar in vizita prin bucatarie e robotul de zdrobit fructe si de facut suc. Pentru un pahar de suc, speli 'nspe mii de elemente si piese, de parca ai degripa motorul unui avion. (Nu stiu cum arata motorul unui avion dar n-are cum sa fie simplu).

Se trezeste Niki devreme si clateste cu apa calduta toate piesele dusmanului de facut suc. Spala Niki merele si le curata corespunzator. Cum se trezeste si Dragos, cum il ia in bucatarie sa-i arate tehnologia. 

- Uite, tati, pe aici bagam merele si pe aici iese sucul! Nu, tu nu poti sa bagi mana pe acolo in timp ce masina face suc! 

Pune Niki putin suc intr-o canita de sticla si i-o da lui Dragos:
- Cum e sucul?
- F'umos!
- Bine, o fi el frumos, dar gusta-l!
Copilul, surprinzator de cooperant, gusta sucul.
- Mmm, bun sucul, tata! 
- Iti place? Intreaba Niki.
- Da! Bun sucul!
- Sa-ti umplu cana?
- Nu!
- Pai, daca-i bun, nu vrei sa-ti mai pun?
- Nu, D'agos bea suc cu pai din cama'a!

Prin urmare, sucul proaspat e bun, ii place, dar copilul vrea suc dintr-ala din cutie pentru ca ...asa vrea el!

Am 'nspe mii de elemente si piese de spalat la robotul de facut suc si Dragos vrea suc din cutie... Depresie, here I come!

Adaugă comentariu nou