Noi i-am ucis!

Se tot vorbeşte despre nenorocirea de la #Colectiv. Despre cine e vinovat.

Noi suntem vinovati! Noi! Si eu, si tu si ma-ta! Cu totii!
Stii ca la supermarketul X iesirea de incendiu e incuiata? Stii, dar nu zici nimic, sa nu-ti pierzi locul de munca! 
Stii ca in sala de teatru Y a treia iesire de siguranta e mereu incuiata? Stii, dar nu zici nimic pentru ca daca zici nu mai primesti invitatii moca!
Stii ca "personalitatea Z" e cel mai mare fabricant de diplome de doctorat din Bacau? Stii, dar nu zici nimic ca ti-a promis ca te prinde si pe tine la un proiect cu finantare mare!
Stii ca in spitalul Q achizitiile se fac incorect? Stii, dar nu zici nimic fiindca stii asta de la unchiul tau care tocmai le-a vandut niste lenjerii la un pret de trei ori mai mare!

Noi le-am dat foc alora din #Colectiv. Artificierii, Piedone, Oprea... nu sunt decat instrumente ale complicitatii noastre! 
Noi am ucis! Si nici macar nu ne asumam asta!
Noi i-am ucis pe aia din #colectiv cum i-am ucis si pe aia de la Canal, cum i-am ucis si pe romi, deportandu-i, cum i-am ucis si pe evrei, bagandu-i in vagoanele alea nenorocite! 
Indiferenta si complicitatea ucid! Romania a ucis, iar noi suntem Romania!

Sistemul contraataca!

Oameni noi in politica nu inseamna neaparat oameni onesti! In final, vechi sau noi, politicienii sunt asemenea poporului care i-a ales. Iar poporul asta, vorba unui arhitect, a construit o tara in care "pana si peisajul te fura". [...]  Aici intervine rolul sanitar al binomului, care va face in PNL-ul si in PSD-ul din teritoriu curatenia necesara, astfel incat,  oameni tineri, ai nimanui, nemanjiti si neimplicati politic pana acum, sa ajunga in functii in teritoriu. [...]  Desigur, vor fi preferati oameni tineri veniti din paturile de jos, din familii sarace, pentru ca sistemul sa-i poata adopta si corupe in urmatorii ani. Sistemul doar se retrage, ca Dracula in cavou, pentru a renaste mai tanar si mai puternic, fiind hranit exact cu sangele oamenilor tineri si inocenti carora le va permite sa acceada la functii in urmatorul an!

 

Regele Mincinosilor

Pe la ora 20.00, Mirela a iesit cu Dragos si ne-am intalnit in Piata Tricolorului. Avand inca in amintire spectacolele de strada de la Theaterstock, Dragos, destul de dezamagit, ne-a spus: "Nu-mi place spectacolul ăsta!" 
Ce să-i spun copilului? Cum să-i explic că nici mie nu mi-a plăcut? Cum să-l învăț să nu fie spectator, când eu însumi n-am făcut altceva în ultimii 20 de ani? 
Am încercat să-i spun că e un spectacol special în care fiecare dintre noi trebuie să învețe să spună ce vrea. Parcă luminat, copilul mi-a zis: ”Eu vreau să-l văd pe Regele Mincinoșilor!” (E o piesă de teatru unde Dragoș trebuia să ajungă, dar n-a mai fost pentru că, fiind doliu național, piesa nu s-a jucat)
Când a auzit ce mi-a zis copilul, cineva din spate a râs. N-am mai spus nimic. Copilul cumva mi-a deschis mintea. Regele Mincinoșilor trebuie sfidat!
Dacă și mâine e miting, nu stați acasă! Veniți în stradă! Veniți să-l privim în ochi pe Regele Mincinoșilor - oricine ar fi el și ori unde se va fi ascuns ori se va fi cocoțat!

Ipocrizia din arta

Mă gândeam zilele astea că ipocrizia specific românească nu putea să nu se manifeste și-n artă. Observasem de mult că actorii mai în vârstă, din generația lui Arșinel, să zicem, au, nu  dispreț, ci o ură adâncă, din viscere, pentru actorii care fac stand-up comedy. Are ura drept cauză succesul comedianților? Nu, pentru că ”generația Arșinel” a avut și ea succesul ei, iar notorietatea ”arșineilor” e încă mai mare. [...] Pe vremea arșineilor, duplicitarismul era maxim! Ca să poată suge în continuare din țâța hrănitoare a partidului, și (în același timp) să poată  pretinde, vezi Doamne, că ei disprețuiesc grobianismul comunist, arșineii au inventat ”șopârla”. Șopârla era (chipurile) un fel de glumă subtilă, de apropo la abuzurile comuniștilor, apropo strecurat în textele care, pe față, lăudau orânduirea. 

Ajută-i să meargă la şcoală!

În viaţa noastră de zi cu zi dăm bani. Dăm bani călugărului ca să-şi clădească o nouă biserică; dăm bani şcolii să-şi mai cumpere nişte perdele; dăm bani artistului X să mai sculpteze o chestie pe care n-o înţelegem, dar e mai bine să pari snob decât incult; dăm bani poetului Y să-şi mai scoată o carte pe hârtie în epoca Internetului. Primim scrisori, telefoane, email-uri şi, în final, dăm bani!

Lor, însă, celor 33 de copii din Bahna, n-o să le dăm niciodată bani [...] 

 

15 August este, an de an, un bun prilej de a-si arata prostia, pentru cei care-s "ortodocsi de Facebook", adica versiunea îmbunataţită a "ortodoxului de bloc".
Ortodoxul de bloc este o sursă inepuizabilă de erezii. De la "să nu mănânci fructe cu curce în Ziua Crucii" şi până la "Să nu urezi la mulţi ani de 15 august", ortodoxul de bloc, animal alfabetizat dar prea puţin dus la biserică, este un izvor nesecat de aberaţii fără nicio legătură cu doctrina şi tradiţia ortodoxă. 
Ortodoxul de Facebook nu e altceva dect un ortodox de bloc, cu smartphone, prin urmare, ortodoxul de Facebook duce în spaţiul virtual toate aberaţiile ortodoxului de bloc.
Ortodoxul de Facebook crede că nu se urează "La mulţi ani, Maria!" pe 15 august, pe motiv că pe 15 august se comemorează "Adormirea Macii Domnului", iar "Naşterea Maicii Domnului" se aniversează prin septembrie. Astfel, urarea "La mulţi ani" e potrivit a se face în septembrie şi nu în august.

Ceea ce nu ştie ortodoxul de Facebook e că în Biserica Ortodoxă, cu câteva excepţii (Iisus, Maria şi Ioan Botezătorul), toate celelalte zile ale sfinţilor semnifică exact comemorarea morţii acestora. 
Zici "La mulţi ani, Gheorghe!" pe 23 aprilie? Ortodoxule de Facebook, tocmai ai luat ţeapă! Pe 23 aprilie se comemorează moartea Sfântului Gheorghe! Zici "La mulţi ani, Nicu!" pe 5 decembrie? Altă ţeapă! Pe 5 decembrie se comemorează moartea Sfântului Ierarh Nicolae. Şi tot aşa şi cu ceilalţi sfinţi! Doar prin excepţie, sunt amintite naşterea lui Iisus, şi a Mariei, în rest, zilele sfinţilor comemorează doar moartea acestora!

De ce procedează ortodocşii adevăraţi aşa? Pentru că ei cred un om nu e sfânt în timpul vieţii ci poate deveni sfânt doar după moarte, dacă Dumnezeu il va considera sfânt.

Astfel, urarea "La mulţi ani!", pentru un ortodox autentic, e mult mai potrivită pe 15 August, decât în septembrie...

Ultimele zile mi-au dat prilejul unei intense îmbogățiri spirituale. De exemplu, am aflat că, spre deosebire de prostime, intelectualii nu mănâncă! Ei, cu nasurile lor fine, rețin din aer polenul, și asta le e suficient, pentru că se știe că ei se nutresc în primul rând cu artă și cultură. Da, e adevărat, uneori gurița lor (creionată de zei nu pentru a se hrăni cu ea ci pentru a  zlobozi în afara ființei lor adevăruri imuabile) e pângărită de vreun sălămior insolent sau de vreo cojiță obraznică de cașcaval, dar asta doar pe la simpozioane unde haleala e moca, și numai, așa, în silă.

"Adevarul" despre Theaterstock

Nu am scris despre Theaterstock si "binevoitorii" s-au grabit sa ma informeze despre una sau alta. N-am scris despre Theaterstock si unii m-au intrebat "ce-mi iese" de nu scriu nimic. De mai bine de un an nu mai am nicio colaborare formala cu Teatrul Municipal Bacovia, asa ca, in afara faptului ca lucreaza nevasta-mea acolo si ia salariu (si invitatii pe la spectacole), Teatrul Municipal Bacovia nu imi aduce niciun alt avantaj material. Deci, n-am tacut pentru ca mi-ar iesi ceva!

Nu sunt nici neinformat si nici naiv (cum mi-au zis unii); nu sunt nici cumparat si nici nu tac de frica (pentru soarta Mirelei - cum s-a insinuat). Cred ca Mirela stie foarte bine sa-si apere interesele si singura! Pur si simplu, pana acum, am considerat ca e prematur sa scriu ceva pe acest subiect! Iar acum am decis sa scriu. De ce? Fix ca asa vreau eu!

O nouă împărţire pe caste

Oamenii sunt din ce în ce mai diferiţi între ei ca şi inteligenţă şi competenţe. Într-un viitor în care munca fizică va fi realizată de către roboţii deţinuţi de unii mai înstăriţi, iar toate celelalte munci vor cere o înaltă specializare; o bună parte a omenirii va fi condamnată la foame! Vor suferi mai exact acei oameni care, alfându-se pe cele mai de jos poziţii ale competenţei profesionale, vor fi înlocuiţi de roboţi. [...] Personal, eu pariez că în următorii 100 de ani omenirea se va întoarce la sistemul castelor. Pariază cineva? Haideţi că 50-60 de ani mai prindem, poate! :)

Presiunea limbostatica este presiunea statica pe care functionarii statului o exercita la un anumit nivel in interiorul institutiei si este determinata de greutatea functiei publice.

Pentru ca, la stat, presiunea limbostatica variaza in functie de adancimea pozitiei postului in organigrama, ea creeaza o anumita dinamica in institutii, micsorand greutatea aparenta a muncii unora, conform principiului "la toti ni-i greu".

Intuind aceste realitati fizice, in urma cu mai bine de doua mii de ani, savantul Limbomede a facut urmatoarea constatare empirica:

"Un cur asezat pe un scaun este impins de jos in sus de un numar de limbi egale in volum cu suma pe care posesorul curului o poate disloca din bugetul institutiei unde isi are scaunul."

Pagini