Pildă

Odată am cunoscut o femeie tânără care zicea că scrie poezie. Scria atât de frumos încât eu, fără să vreau, învățasem pe de rost multe dintre zicerile ei; fiindcă ea nu scria poezia cu degetele ci scotea pe gură porumbei vii care zburau de undeva dinspre Mallarme către Șerban Foarță.
Apoi, în drumul ei au năvălit niste oameni cu robe negre și voci dogite care au început să o învețe cum penele lepădate de porumbeii cei vii trebuie culese atent și colecționate în clasoare. Și ea a început să culeagă pene și să le îndese în clasoare până când degetele i-au lăcrimat și porumbeii și-au uitat calea. 
Ne mai întâlnim, așa, din când în când, pe la vreo comemorare. Ea îmi dăruiește câte un clasor iar eu îi recit din memorie câte o poezie de-a ei, de atunci când glasul ei făcea porumbeii să zboare. Ea lasă privirea în jos și eu îi mulțumesc pentru versurile ei noi pe care nu le voi putea memora niciodată.
”De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar păcatul împotriva Duhului nu se va ierta niciodată.” Matei 12:31

Progresul tehnic e minunat! El ne-a adus apa calda direct in casa, el ne-a scapat de chinul lumanarilor de seu si tot el ne-a adus televiziunea si Internetul. 
In bucatarie insa, progresul tehnic e o sursa continua de draci, gen: "N-ai spalat bine mixerul, daca nu vrei sa-l speli cum trebuie, freaca-ti ouale cu furculita! (Ai vrea tu!)"

Cel mai mare dusman al omului care trece doar in vizita prin bucatarie e robotul de zdrobit fructe si de facut suc. Pentru un pahar de suc, speli 'nspe mii de elemente si piese, de parca ai degripa motorul unui avion. (Nu stiu cum arata motorul unui avion dar n-are cum sa fie simplu).

Despre educația religioasă

Educatia religioasa a copilului nu e neaparat sa se desfasoare in cladirea scolii. Educatia religioasa se poate face in familie, acolo unde familia e capabila sa ofere o astfel de educatie, dupa cum se poate face in alte locatii, la biserica sau in cluburi pentru copii etc. 
In masura in care un parinte e dispus sa-si duca plodul la cursuri de chitara sau la dansuri ori karate, probabil ca ar fi dispus sa-l duca si la ore de religie.

Wow, se intorc "forecșii"!

Wow, se intorc "forecșii"!

- Buna ziua, domnule Vrânceanu, sunt de la firma Laba Trista (ma rog, el a zis un nume) și vreau sa vă prezint o alternativă la sistemul bancar!

Sa vezi că s-a rezolvat problema omenirii, aștia au făcut o casă de clearing pe devize, gen și Lordul Keynes se va odihni fericit - mi-am zis.

- Ba, mai mult, cu noi puteți obține randamente mai mari decât în sistemul bancar - continuă forexul. Doriți să aflați mai multe? (Prima lui greșeală - pot răspunde cu nu).
- Nu, nu doresc!
- Ce nu doriți? (Întrebarea forecsului e cretină, se înțelegea ce nu doresc,  dar apreciez efortul lui de a  continua discuția)
- Nu doresc să mai vorbesc cu dumneavoastră - zic eu.
Pauză de aproape o secundă, după care forexu'  zice:
- Nu fiți rău! De ce nu vreți să vorbiți cu mine? (A doua greșeală, a părăsit discuția, a ieșit de pe câmpul lui și a intrat în ograda mea. Trebuia să nu o ia personal și, eventual, să mă paseze unui coleg sau unui șef.)
- Pentru că nu îmi place vocea dumneavoastră! - zic eu ...și astfel îl împușc în cap pe străinul care mi-a călcat ograda. 
A dat bună ziua și apoi a închis. A murit cu demnitate! Probabil că cei de la firmă îl vor răzbuna telefonic în zilele ce urmează.

In 1996 am votat pentru prima data. In 1996 l-am convins pe tata sa nu voteze PDSR-ul! Tata zicea ca voiam "occident". 
Voiam sa nu-l mai vad cum se plimba prin oraș cu aroganţă senatoriala pe cel care pe vremea lui Ceaușescu fusese directorul școlii. Voiam ca Romania sa nu mai fie doar a lor, indiferent de regim.

In 1996 crestin-democratul Victor Ciorbea il înlocuia pe criptocomunistul Nicolae Vacaroiu. Venise schimbarea! Sau, cel putin, asa vedeam eu lucrurile atunci.

In 2014 PSD-ul ii da o sinecura lui Victor Ciorbea.

Ii știţi pe aia pe care i-au luat kaghebistii (in anii '50) de la coarnele plugului si i-au făcut intelectuali? Romania e a lor, pentru ei, intre ei! A lor si a urmașilor, urmașilor lor, in veacul vecilor!

Orice rezistenta e futila; fugiți!

Intelectualii lu' Ceausescu

Când, de zeci de ani, te învârti în aceleași cercuri de proletcultiști, închinându-te împreună cu aceștia  la icoana lui Stanislavski, cum naiba sa știi cine e Nick Mancuso? [...]

Personalităților acestora, cărora le place sa joace în spectacolele altora, fiind luate de comuniști "de la coada vacii" și fiind școlite în locul copiilor celor duși la Canal; lor nu le place liniștea. 
Ei au nevoie sa vorbească,  fiind ca, atunci când se așterne liniștea, cei din jur pot auzi cum le cântă greierii în călcâie.

Povestiri cu nişte câini

Ştiu că ceea ce urmează să vă povestesc sună antisocial şi voi da socoteală soţiei, dar trebuie să recunosc că, în materie de câini agresivi, pe mine mă doare cumva “în pix” de cadrul juridic şi de cine deţine dreptul de proprietate asupra câinelui.

In prezent, sunt responsabil de trecerea în nefiinta a trei câini comunitari si unul in proprietate. Cu aia comunitari, odihneasca-se in pace,  ca un cetatean responsabil, m-am asigurat ca javrele isi dau duhul intr-un loc public si ca nu putrezesc pe ascuns, ca sa devina focar de infectii.  

 

Pagini