duhul sfânt

Pildă

Odată am cunoscut o femeie tânără care zicea că scrie poezie. Scria atât de frumos încât eu, fără să vreau, învățasem pe de rost multe dintre zicerile ei; fiindcă ea nu scria poezia cu degetele ci scotea pe gură porumbei vii care zburau de undeva dinspre Mallarme către Șerban Foarță.
Apoi, în drumul ei au năvălit niste oameni cu robe negre și voci dogite care au început să o învețe cum penele lepădate de porumbeii cei vii trebuie culese atent și colecționate în clasoare. Și ea a început să culeagă pene și să le îndese în clasoare până când degetele i-au lăcrimat și porumbeii și-au uitat calea. 
Ne mai întâlnim, așa, din când în când, pe la vreo comemorare. Ea îmi dăruiește câte un clasor iar eu îi recit din memorie câte o poezie de-a ei, de atunci când glasul ei făcea porumbeii să zboare. Ea lasă privirea în jos și eu îi mulțumesc pentru versurile ei noi pe care nu le voi putea memora niciodată.
”De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar păcatul împotriva Duhului nu se va ierta niciodată.” Matei 12:31